Se spune des despre toddleri că ne “testează” prin comportamentele lor dificile. Că urlă, plâng, lovesc, ne împing pentru că în felul ăsta au ajuns ei să înțeleagă că ne pot “manipula”, și pot obține într-un final de la noi ce-și doresc. Ca și cum ar fi acolo un element de premeditare.
E o situație pe care-aș trata-o cu multă atenție și compasiune, pentru că realitatea e că multe dintre comportamentele lor dificile nu sunt intenționate, ci instinctuale. Și reflectă modul în care sistemul lor nervos lucrează pentru a reajunge la echilibru, într-o situație destabilizantă.
Am scris mai multe despre neurocepție, adica proprietarea sistemului nervos de a scana mediul pentru a depista pericole aici.
Când intră sistemul nervos în dezechilibru?
Când body budget-ul copilului e golit. Sau, cum spune Dr. Mona Delahooke, când nu au fost făcute suficiente “depozite” în contul corpului. Depozitele pot să însemne: hrană, hidratare, odihnă, îmbrățișări, vorbe blânde, atenție, joacă și mișcare. Dr. Lisa Feldman Barrett descrie extensiv în lucrările ei conceptul de body-budget și de ce este el atât de importat pentru înțelegerea comportamentelor copiilor noștri.
În momentul în care corpul funcționează pe minus, sistemul nervos intră în alertă și interpretează (inconștient) situațiile ca amenințătoare. Și-atunci chimia corpului se ajustează și corpul intră în fight-or-flight. Ceea ce vedem noi din exterior, adică tocmai comportamentele despre care credem că trebuie controlate, reflectă reacțiile de adaptare și biologia sistemului.
Însă observând cu atenție corpul și semnele lui, putem învăța să recunoaștem o situație reală de “testare” versus o situație în care corpul e secătuit și are nevoie de resurse și de coreglare pentru a se reechilibra. Mai multe despre coreglare, aici.