Tabelul comportamental nu e o strategie la care recurg din prima. Am scris aici despre importanța conectării și recomand de fiecare dată părinților să încerce conectarea, înainte de orice strategie de corecție.
Însă dacă e construit cu grijă și urmează niște principii clare, sunt șanse să aibă beneficii pe termen mediu. Se poate folosi la clasă și acasă, dacă vă întâlniți des cu un comportament nepotrivit pe care n-ați reușit să îl reduceți prin alte metode și copilul a dovedit deja că are abilitatea să controleze comportamentul nedorit.
Nu se pretează folosirea acestui instrument înainte de 3-4 împliniți ai copilului.
Cum se face?
- Se aleg 2-3 comportamente pe care doresc să le încurajez, de comun acord cu copilul (incompatibile cu comportamentul nedorit)
- Comportamentul dorit se exprimă practic și în termeni pozitivi (adică în loc să le spun ce să NU facă, le sugerez ce îmi doresc SĂ facă, de exemplu: Nu facem gălăgie versus Vorbim cu voce liniștită, Nu lovim versus Îi atingem pe ceilalți cu blândețe)
- Se trec într-un tabel (care poate fi personalizat de copil) și se monitorizează zilnic; pentru copii mici, se pot folosi pictograme
- La finalul zilei (sau imediat după ce face comportamentul, pentru copiii mici) se acordă un sticker/smiley/simbol dacă a făcut comportamentul pe care îl vreau încurajat
- La finalul săptămânii ofer un meniu de mici recompense: activități, obiecte mici, cărticele, fructe etc. pe care poate să le “cumpere” cu stickerele strânse; pentru copiii mici, poate fi suficient să colecționeze stickerele
Ce fac dacă copilul are comportamente incompatibile cu ce e în tabel?
Folosesc tehnica Reamintire-Avertisment-Consecință.
Ce înseamnă asta?
Că NU îi retrag posibilitatea copilului de a primi recompensa, din prima.
La prima abatere de la comportamentul recomandat, îi Reamintesc regula: Am stabilit împreună c-o să încercăm să vorbim cu voce liniștită.
La a doua abatere, îi ofer un Avertisment pentru ce va urma: Dacă continui să țipi, nu vei putea primi stickerul pentru ziua de azi.
La a treia abatere, aplic Consecința și explic: Pentru că ai continuat să țipi deși am stabilit c-o să vorbim cu voce liniștită, nu poți primi un sticker la finalul zilei.
Ce principii am în minte?
Tabelul NU e un instrument de penalizare.
E o formă prin care copiii se pot familiariza cu o niște comportamente dezirabile. Prin care pot să explic și să fac mereu referire la ceva palpabil. Și prin care pot pune în mișcare un sistem, din speranța că, datorită aprecierii și beneficiilor pe care le aduc comportamentele dezirabile, acestea se vor menține și în absența instrumentului.
Eu și copilul suntem aliați în implementarea tabelului. Nu creez acolo o dinamică de putere, fiindcă nu vreau să produc rezistență. Îl prezint ca pe-un joc pe care-l jucăm în familie.
E aici și o discuție legată de motivația instrinsecă versus extrinsecă a copilului. Nu mă apuc să recompensez comportamente pe care copilul le face datorită inclinației native sau din plăcere, pentru că risc să-i scad motivația instrinsecă.
Dacă tabelul comportamental vi se pare o unealtă pe care ați vrea să o testați, scrieți-mi înainte, să ne asigurăm că se pretează pentru cazul vostru particular.