Să presupunem că doresc să opresc un comportament nepotrivit al copilului. Înainte să descriu câteva lucruri care pot să funcționeze, încep prin a explica de ce metoda poate cea mai la îndemână pentru mulți dintre noi nu funcționează în cazul copiilor mici.
Nu uit să încep orice demers de “corecție” printr-un gest de conectare, și să-l însoțesc de validarea emoțiilor copilului (care are și el dreptul să se simtă frustrat de practicile mele).
Deci, ce nu merge?
Explicațiile logice.
Mă bucur când văd că începe să devină răspândită ideea conform căreia copiii nu funcționează de fapt ca niște mini-adulți.
Creierul lor nu este suficient de dezvoltat ca să susțină proiecția în viitor. Explicațiile mele abstracte, care descriu posibilități și nu realitatea concretă, palpabilă (dacă nu îmi dai voie să te îmbrac vei răci, dacă lovești o să îi rănești și superi pe ceilalți, dacă te urci pe canapea o să cazi și-o să te lovești, dacă strici jucăria n-o să mai ai cu ce să te joci etc.) au astfel efect limitat, și cu cât spun mai multe cuvinte și încerc să „conving”, cu atât îmi fac mai dificilă sarcina de a produce efectiv schimbarea pe care o doresc.
Niciun toddler nu conchide în urma explicațiilor că în sfârșit înțelege mai bine lumea și poate să-și revizuaiscă purtarea în conformitate cu noua înțelepciune dobândită.
În plus, așa cum descrie Dr. Daniel J. Siegel în lucrările lui, “atunci când un copil e supărat, logica nu o să funcționeze până când nu am răspuns adecvat nevoilor emoționale ale creierului”.
Și atunci ce merge?
- Enunțuri scurte, spuse pe un ton neutru și consecințe aplicate în timp real:
Nu pot să-ți dau voie să lovești – și îi țin mânuțele ferm
Nu-mi place când strici lucruri – și îi iau jucăria pe care a aruncat-o pe jos și-o pun deoparte
Picioarele stau pe podea – și îl dau jos de pe canapea
Ieșim afară doar cu geacă – și nu ies pe ușă fără îmbrăcăminte potrivită
Va protesta? Posibil.
Ce fac în acest caz? Validez emoțiile și rămân ferm privind consecința aplicată.
- Crearea unui loc de liniștire, sau Time-in, în care îl duc când are nevoie de o pauză, pe care o poate petrece cu mine, timp de câte 1 minut pentru numărul de ani împliniți
- Joacă și umor (ex: hainele vorbesc cu voci haioase, umblăm în diferite moduri, pasul uriașului, broscuței etc. spre mașină când trebuie să părăsim parcul, jucăm rolul a diferite personaje care îmbracă în moduri diferite copilul, povești, umor etc.)
- Elicit intențiile bune (Poți să mă ajuți să-ți dau pantalonii? Poți să îți iei tu singur căciula?)
- Comunicarea așteptărilor / limitelor / regulilor ÎNAINTE de apariția comportamentului, folosirea tehnicii reamintire-avertisment-consecință atunci când sunt încălcate și aprecierea comportamentului dorit atunci când apare, cu sau fără tabel comportamental cu stickere (recompense simbolice). Am lăsat asta intenționat la sfârșit. Explic de ce aici.