Este comportamentul dificil o formă de „manipulare”?
Când părinții cer ajutor pentru a gestiona lovitul, țipatul sau refuzul, primul meu răspuns este mereu același: înainte de a modifica un comportament, trebuie să îl înțelegem.
Există mitul conform căruia toddlerii ne „testează” sau ne „manipulează” prin crize de plâns pentru a obține ce vor. Această interpretare presupune un nivel de premeditare care, biologic, nu există la această vârstă.
Realitatea este mult mai nuanțată: majoritatea comportamentelor dificile nu sunt intenționate, ci instinctuale. Ele reflectă efortul sistemului nervos de a regăsi echilibrul într-o situație care îl destabilizează.
Ce este neurocepția și cum ne influențează copiii?
Un concept pătruns în parentingul modern în ultimii ani, care ne ajută să înțelegem mai bine ce se întâmplă în interiorul copiilor, este cel de neurocepție, introdus de Dr. Stephen Porges. Aceasta este capacitatea sistemului nervos de a scana constant, în mod inconștient, mediul exterior sau interior pentru a detecta semnale de siguranță sau pericol.
În funcție de ce „simte” sistemul nervos, el inițiază unul dintre cele trei răspunsuri:
- Luptă sau Fugă (Fight or Flight): Activată când apare o amenințare.
- Închidere / Blocare (Freeze): Activată când pericolul este major și persistent.
- Siguranță și Conectare: Când ne simțim în siguranță, suntem deschiși la comunicare, explorare și joacă.
Ceea ce noi numim „comportament dificil” este, de fapt, sistemul nervos al copilului care a detectat un pericol, este în dezechilibru și încearcă să se regleze. În acel moment, copilul trăiește la nivel subiectiv o lipsă de control accentuată.
De ce intră sistemul nervos în dezechilibru? Conceptul de „body budget”
Sistemul nervos intră mai frecvent în dezechilibru atunci când „bugetul corpului” (body budget) este pe minus. Dr. Mona Delahooke și Dr. Lisa Feldman Barrett explică faptul că avem nevoie să aducem în bugetul corpului „depozite” constante pentru a funcționa corect.
Ce poate goli bugetul copilului?
- Nevoile fizice: Foamea, setea, somnul sau debutul unei boli.
- Factorii senzoriali: Zgomote puternice, lumini orbitoare, agitație.
- Interacțiunea socială: Tonul aspru al vocii noastre, încruntarea, gesticularea violentă sau lipsa atenției și a afecțiunii.
Când corpul funcționează pe „minus”, orice situație banală este interpretată ca o amenințare, iar chimia corpului se ajustează automat pentru supraviețuire.
Și invers, sistemul de echilibrează mai ușor când bugetul corpului se încarcă prin depozite de hrană, odihnă, mișcare, lumină naturală, conectare socială de calitate, și, în cazul copiilor, suficientă autonomie.
Cum adresăm cauza, nu doar simptomul?
Comportamentul este doar un simptom. Dacă încercăm să „reparăm” doar simptomul fără a adresa cauza (lipsa de siguranță), problema va reapărea sub alte forme.
Soluția? Restabilirea siguranței prin:
- Apropiere fizică și atingere blândă.
- Ajustarea limbajului non-verbal.
- Oferirea de afecțiune înainte de a veni cu explicații logice.
Ca adulți, noi avem mecanisme executive funcționale (memoria, inhibiția și flexibilitatea cognitivă), date de maturarea cortexului prefrontal. Rolul nostru este să fim „ancora” copilului și să realizăm coreglarea de care el are nevoie pentru a se liniști când e în dezechilibru. Abia după ce sistemul său nervos este din nou în zona de siguranță, putem trece la lecții, soluții sau consecințe. Mai multe despre coreglare aici.
Principii pentru schimbarea comportamentului
Dacă vrei să schimbi un comportament pe termen lung, pornește de la aceste premise:
- Prioritizează relația: Conectarea trebuie să vină mereu înaintea corecției.
- Fără etichete: Copilul nu este „rău” sau „obraznic”. Comportamentul lui este nepotrivit într-un anumit context. Iubește persoana, modelează comportamentul. Mai multe despre etichetare aici.
- Analizează contextul: Comportamentul nu apare într-un vid. Identifică ce s-a întâmplat înainte (declanșatori), ce nevoi neîmplinite există și ce consecințe a atras
- Privește-l ca pe un strigăt de ajutor: Răspunde cu aceeași grijă cu care ai răspunde dacă s-ar fi lovit fizic.
Modificarea comportamentului este un proces de învățare. Să reținem că pedepsirea și invalidarea dăunează celei mai prețioase unelte pe care o ai ca părinte: relația de încredere cu copilul tău. Mai multe despre tehnici sănătoase de schimbare a comportamentului aici.