Unul dintre cele mai comune motive din care părinții mi se adresează este pentru a-i ajuta să gestioneze un comportament dificil al copilului. Lovește, țipă, nu mă ascultă, nu le ascultă pe educatoare. Însă înainte să încerc să-l modific, comportamentul trebuie înțeles. Am scris aici despre biologia care stă în spatele comportamentului interpretat de noi ca “dificil”.
Îți ofer aici 3 principii pe care le am în minte când lucrez la modificarea unui comportament nedorit.
Ce principii mă ajută?
- Prioritizez relația. Când vreau să schimb ceva, pornesc de la întrunirea nevoii lui primordiale de conectare, înainte de a iniția orice formă de corecție.
- Evit să etichetez copilul pe baza comportamentului. Comportamentul e una, persoana din spatele lui e alta. Noi iubim persoana, copilul, necondiționat, chiar dacă nu ne place sau nu e potrivit comportamentul lui. Astfel, prin explicațiile pe care i le oferim, ne amintim că nu Copilul este: rău, obraznic, inadecvat, ci Comportamentul lui este nepotrivit (sau nepotrivit într-un anumit context) și lucrăm împreună, ca aliați, la modificarea lui.
- Comportamentul nu apare într-un vacuum. El prezintă niște corelate emoționale, care au la rândul lor la bază niște nevoi neîmplinite care se cer adresate. Apare într-un anumit context, situație sau mediu, care poate ajunge să-l amorseze și este urmat de anumite consecințe care îi cresc sau îi scad frecvența de apariție. În psihoterapia cognitiv-comportamentală folosim analiza comportamentală pentru a identifica aceste elemente, și a dezvolta o strategie de modificare.
Atunci când copilul are un comportament nedorit, poate fi util să conceptualizez asta ca pe un strigăt de ajutor. Astfel îi pot răspunde cu aceeași grijă și considerație ca și atunci când se lovește și mă cheamă să îi alin durerea.
Modificarea comportamentului este un demers de învățare.
Iar lecțiile pe care dorim să le transmitem copiilor sunt înțelegerea și asumarea responsabilității pentru acțiunile lor și crearea unor deprinderi care să îi sprijine în relațiile viitoare cu ei înșiși și cu ceilalți.
Astfel, pedepsirea, invalidarea, etichetarea, comparațiile sunt ineficiente si dăunează pe termen lung celei mai de preț “unelte” de parenting, adică tocmai relației cu copilul.