Logica nu schimbă comportamentul
Când ne dorim să oprim un comportament nepotrivit al copilului, tendința noastră naturală de adulți este să oferim explicății logice. Totuși, metoda cea mai la îndemână pentru noi este, de multe ori, cea mai puțin eficientă pentru un copil mic.
Înainte de orice demers de „corecție”, este vital să începem printr-un gest de conectare și prin validarea emoțiilor copilului. Mai multe despre importanța conectării înainte de corecție aici. Chiar dacă noi impunem o limită, copilul are tot dreptul să se simtă frustrat de regulile noastre.
Copiii nu sunt „mini-adulți”. Creierul lor nu este încă suficient de dezvoltat pentru a susține proiecția în viitor sau gândirea abstractă.
De ce eșuează explicațiile abstracte?
- Lipsa proiecției: „Dacă nu te îmbraci, vei răci” sau „Dacă strici jucăria, n-o să mai ai cu ce să te joci” sunt concepte care descriu posibilități, nu realitatea concretă, palpabilă a momentului.
- Blocajul emoțional: Așa cum explică Dr. Daniel J. Siegel, atunci când un copil este supărat, logica nu funcționează. Trebuie mai întâi să răspundem nevoilor emoționale ale creierului.
- Efectul invers: Cu cât folosim mai multe cuvinte încercând să „convingem”, cu atât mai greu ne va fi să producem schimbarea dorită. Niciun toddler nu își revizuiește purtarea în urma unei „lecții” teoretice.
Ce funcționează: Acțiuni concrete și consecințe în timp real
În loc de discursuri, folosește enunțuri scurte, pe un ton neutru, însoțite de acțiuni imediate:
- Limita fermă: „Nu pot să-ți dau voie să lovești” – și îi ții mânuțele ferm.
- Consecința logică: „Nu-mi place când strici lucruri” – și pui jucăria deoparte.
- Afirmația directă: „Picioarele stau pe podea” – și îl dai jos de pe canapea.
- Regula nediiscutabilă: „Ieșim afară doar cu geacă” – și nu părăsești casa fără îmbrăcămintea potrivită.
Dacă protestează? Validează-i emoția, dar rămâi ferm în aplicarea consecinței.
Alternative și strategii pozitive
Pe lângă limitele ferme, există instrumente care încurajează cooperarea:
- Time-in: Un loc de liniștire unde copilul stă cu tine (aproximativ 1 minut pentru fiecare an de viață).
- Joacă și umor: Hainele care „vorbesc”, „pasul uriașului” spre mașină sau jocul de rol fac tranzițiile mult mai ușoare.
- Elicitarea intențiilor bune: „Poți să mă ajuți să-ți dau pantalonii?” sau „Poți să-ți iei singur căciula?”.
- Comunicarea așteptărilor: Stabilirea regulilor înainte ca situația să devină tensionată.
Tabelul comportamental: Când și cum îl folosim?
Am lăsat această strategie la final deoarece nu este prima la care ar trebui să recurgem. Tabelul cu stickere (recompense simbolice) se recomandă după vârsta de 3-4 ani, doar dacă alte metode au eșuat și copilul are deja abilitatea de a-și controla acel comportament.
Cum se implementează corect:
- Alege 2-3 comportamente dorite: Stabilite împreună cu copilul.
- Folosește termeni pozitivi: În loc de „Nu facem gălăgie”, folosim „Vorbim cu voce liniștită”.
- Monitorizarea: Folosește un tabel personalizat cu pictograme sau stickere.
- Recompensa: La finalul zilei se acordă simbolul, iar la finalul săptămânii se poate oferi un „meniu” de mici recompense (activități, fructe, cărticele).
Tehnica Reamintire-Avertisment-Consecință
Dacă apar abateri, nu retrage recompensa imediat. Folosește acești pași:
- Reamintire: „Am stabilit că încercăm să vorbim cu voce liniștită.”
- Avertisment: „Dacă continui să țipi, nu vei putea primi stickerul pentru azi.”
- Consecință: „Pentru că ai continuat să țipi, nu poți primi stickerul la finalul zilei.”
Principii de reținut
- Tabelul NU este pentru penalizare: Este o metodă de a face comportamentele dezirabile palpabile și pozitive.
- Sunteți aliați: Nu crea o dinamică de putere. Prezintă totul ca pe un joc de familie.
- Atenție la motivație: Nu recompensa comportamente pe care copilul le face deja din plăcere (pentru a nu-i scădea motivația intrinsecă).
Dacă tabelul comportamental vi se pare o unealtă pe care ați vrea să o testați, scrieți-mi înainte pentru a ne asigura că se pretează cazului vostru particular.